Dezvaluirea datelor medicale in cadrul procedurilor judiciare CEDO

C.C. vs. Spania, 1425/06, 6 octombrie 2009
Infectat cu HIV, reclamantul a solicitat ca numele sau sa nu fie mentinat in intregime intr-o hotarare judecatoreasca in care se dezvaluia si starea sa de sanatate.  Legislatia interna trebuie sa prevada garantii corespunzatoare pentru a impiedica comunicarea sau divulgarea unor date cu caracter personal referitoare la sanatate daca aceasta comunicare nu ar fi conforma garantiilor prevazute de art. 8 din Conventie. Daca ataşarea dosarului medical al reclamantului la dosarul cauzei era justificata de respectarea principiului egalitatii armelor si de necesitatea ca judecatorul sa cunoasca informatiile necesare solutionarii cauzei, in schimb publicarea numelui reclamantului, in intregime, in relatie cu starea sa de sanatate nu fusese justificata de motive imperioase.
IN FAPT
Reclamantul este infectat cu HIV si sufera de o alta maladie grava. Fara sa dezvaluie acest lucru, a incheiat un contract de asigurare pe viata in 2000. In 2002 a fost declarat in incapacitate absoluta permanenta de munca si a solicitat plata indemnizatiei, dar compania de asigurari a refuzat. In  actiune civila introdusa de reclamant, la cererea companiei de asigurari, judecatorul a dispus si obtinut comunicarea dosarului medical al reclamantului.
Considerand ca se aducea atingere dreptului sau la intimitate, reclamantul a solicitat ca, printr-o incheiere, judecatorul sa excluda din dosarul cauzei continutul dosarului medical, si sa dispuna stergereadateor de identitatesi a oricarei referinte la HIV din documenteledin dosar ori din hotararea ceurmasa fie pronuntata. De asemenea, solicitase casedinta sasedesfasoare cu usile inchise si sa fie desemnat numai prin initialele numelui in hotararile judecatoresti. Cererea sa a fost respinsa, judecatorul aratand ca, in afara procesului, nu se va face nicio publicitate informatiilor medicale.
Ulterior, cererea reclamantului a fost respinsa pe fond, judecatorul retinand ca, la momentul incheierii contractului de asigurare, acesta nu declarase nici faptul ca era infectat cu HIV si nici cealalta boala. Apelul reclamantul a fost respins, dar instanta de apel nu a mai facut o legatura directa, ca prima instanta, intre HIV si identitatea reclamantului. De asemenea, instanta de apel a refuzat anularea hotararii atacate pentru incalcarea dreptului la intitmitate al reclamantului considerand ca o asemenea solutie ar depasi limiteleprocesului datfiindobiectul litigiului si pertinenta datelor medicale.
IN DREPT
Reclamantul se plangea de incalcarea dreptului la respectarea vietii sale private prin faptul divulgarii numelui sau, care figureaza cu toate literele in deciziile judiciare pronuntate in speta si care este legat, mai ales in solutia data in prima instanta, de starea sa de sanatate.
Curtea a observat ca masura incriminata constituia o ingerinta dreptul la  respectarea vietii  sale private, si ca aceasta era prevazuta de lege si urmarea un scop legitim.
In ceea ce  priveste caracterul “necesar intr-o societate democratica”, Curtea a facut o distinctie intre, pe de o parte, depunerea dosarului medical al reclamantului la dosarul cauzei si, pe de alta parte, divulgarea numelui reclamantului in intregime in relatie cu starea sa de sanatate.
Cu privire la dosarul medical, Curtea a observat ca era vorba in cauza, de o procedura tinzand sa determine daca firma de asigurari trebuia sau nu sa-i achite indemnizatia pentru  incapacitatea sa permanenta absoluta de munca. Dosarul medical al reclamantului era deci necesar pentru solutionarea cazului. In consecinta, masura contestata de catre reclamant viza sa permita accesul partii adverse la informatii privindu-l pe acesta si care constituiau obiectul procesului. De asemenea, judecatorul, trebuia sa poata avea acces la aceste informatii in masura in care aveanevoie sa cunoasca suficient cauza pentru a se pronunta asupra temeiniciei. Masurile in cauza erau deci destinate sa asigure o buna desfasurare a procesului tinzand, in consecinta la “protectia drepturilor si libertatilor altora”, in special, a partii adverse.
Solutia a fost insa diferita in legatura cu divulgarea numelui reclamantului in intregime in relatie cu starea sa desanatate. Curtea a tinut cont de rolul fundamental pe care-l are protectia datelor cu caracter personal – informatiile relative la sanatate nefiind cele mai putin importante -, pentru exercitiul dreptului la respectarea vietii private si familiale. Respectarea caracterului confidential al informatiilor asupra sanatatii, constituie un principiu esential al sistemului juridic a tuturor partilor contractante ale Conventiei. El este foarte important nu doar pentru a proteja viata privata a bolnavilor, dar in aceeasi masura pentru a le pastra increderea in medici si in serviciile de sanatate in general. In lipsa unei asemenea  protectii, persoanele avand nevoie de ingrijiri medicale ar putea sa- fie descurajate sa funizeze informatii cu caracter personal si intim necesare la prescrierea tratamentului corespunzator si de asemenea la consultarea unui medic, ceea ce poate sa puna in pericol sanatatea lor, chiar si a colectivitatii, in cazul bolilor transmisibile.
Legislatia interna trebuie deci sa prevada garantii corespunzatoare pentru a impiedica comunicarea sau divugarea unor date cu caracter personal referitoare la sanatate daca aceasta comunicare nu ar fi conforma garantiilor prevazute de art. 8 din Conventie.
Interesul de a proteja confidentialitatea unor asemenea informatii cantareste deci greu in balanta cand este vorba de a determina daca ingerinta era poportionala scopului legitim urmarit, stiind ca o asemenea ingerinta nu se poate concilia cu art. 8 din Conventie decat daca ea vizeaza protejarea unui aspect primordial al interesului public.
In speta, Curtea a cercetat daca existau motive suficiente petru a justifica divulgarea identitatii reclamantului cu toate detaliile si a seropozitivitatii sale, in textul solutiei date de judecatorul din prima instanta. Conform dispozitiilor pertinente ale legislatiei spaniole, judecatorul de instanta, care a divulgat identitatea reclamantului cu toate detaliile in cuprinsul sentintei, ar fi putut sa limiteze intinderea publicitatii identitatii sale pentru motive de ordine publica si de protectie a drepturilor si libertatilor. De altfel, o alta dispozitie legala permitea in egala masura sa se limiteze accesul publicului la textul hotararilor judecatoresti si sentintelor cand exista riscul de a se aduce atingere dreptului la intimitate sau garantiei de anonimat. Conform acestei dispozitii, revine functionarului insarcinat cu registrul sa aprecieze, de la caz la caz, necesitatea de a limita accesul in functie de interesul legitim al persoanei care doreste sa aiba acces la dosar.
Reclamantul a solicitat ca numele sau sa fie sters din documentele procedurale in masura in care boala sa era mentionata. Acest lucru s-ar fi putut realiza inlocuind in documentele procedurii accesibile publicului si judecatorului numele prin initiale. Solutia ar fi evitat problemele aparute ulterior in privinta accesului persoanelor interesate (si a definitiei “interesului”) la dosarul procedurii si la hotararea judecatoreasca.
Curtea observa ca practica de omitere a elementelor de identificare a anumitor persoane in hotarari este urmata de insusi Tribunalul constitutional spaniol. Aceasta practica este in egala masura aceea urmata de catre Curte. Intr-adevar desi regula generala a procedurii in fata Curtii este publicitatea, art 33 din Regulamentul Curtii permite presedintelui de sedinta sa se abata de la aceasta regula cand, printre altele “protectia vietii private a partilor sau a oricarei alte persoane la care se face referire”, o pretinde. El poate de altfel sa autorizeze sau sa acorde anonimatul, chiar si din oficiu (art. 47 alin. 3 din Regulament).
In privinta circumstantelor particulare ale acestui caz,  tinand cont mai ales de principiul protectiei speciale a confidentialitatii informatiilor referitoare la seropozitivitate, Curtea a apreciat ca publicarea in sentinta data de judecatorul primei instante a identitatii reclamantului, cu toate detaliile sale, in relatia cu starea sa de sanatate, nu se justifica pentru niciun motiv imperios. De aceea, publicarea identitatii reclamantului in sentinta in cauza a adus atingere dreptului la respectarea vietii sale private si familiale garantat de art. 8 al Conventiei.