luni, 29 martie 2010
Pentru Anonim
Stimate domn, apreciez perspicacitatea dvs., insa nu va pot da un raspuns favorabil asa cum il asteptati, si am sa va explic si de ce.Raspunsul ANPH l-am obtinut pentru o persoana cu handicap grav, persoana cu care am incheiat un contract de reprezentare in fata institutiilor publice si in fata instantelor de judecata, parte din proiectul meu de advocacy la nivelul persoanelor cu handicap.Intrucat raspunsul contine date confidentiale asa cum sunt prevazute de lege, si in baza contractului de reprezentare cu clauza de confidentialitate nu va pot satisface doleanta.Acest lucru ar echivala cu nerespectarea de catre persoana mea a unor principii, insa daca doriti va pot ajuta sa obtineti individual un asemenea raspuns.Imi cer scuze personal insa nu pot face public acel raspuns.In premisa in care considerati ca va este util raspunul ANPH voi incerca sa va ajut sa obtineti rezultatul dorit.In speranta ca rspunsul meu va este de folos, va doresc o zii placuta.
Legea nr.22/2010
Da revin cu o lege de ultima ora si anume Legea 22/2010
LEGE nr. 22/2010 din 2 martie 2010 pentru completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
2010-03-07 – Data intrarii in vigoare 07 Martie 2010
2010-03-04 – Publicat in Monitorul Oficial nr. 144 din 4 martie 2010
LEGE nr. 22/2010 din 2 martie 2010 pentru completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
ARTICOL UNIC
După articolul 70 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificarile si completarile ulterioare, se introduce un nou articol, articolul 70^1, cu urmatorul cuprins:
“Art. 70^1. – Prevederile referitoare la retinerea impozitului pe venitul din pensii nu se aplica venitului din pensii realizat de persoanele cu handicap grav sau accentuat.”
Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR ROBERTA ALMA ANASTASE
PREŞEDINTELE SENATULUI MIRCEA-DAN GEOANA
Bucureşti, 2 martie 2010.
Nr. 22.
Asadar prevederile abrogate din Legea 360/2009 isi gasesc aplicabilitatea in 2010 in legea sus mentionata, sincer din punctul meu de vedere acest lucru trebuia sa se produca odata cu legea 448 adica acum cativa ani buni
LEGE nr. 22/2010 din 2 martie 2010 pentru completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
2010-03-07 – Data intrarii in vigoare 07 Martie 2010
2010-03-04 – Publicat in Monitorul Oficial nr. 144 din 4 martie 2010
LEGE nr. 22/2010 din 2 martie 2010 pentru completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
ARTICOL UNIC
După articolul 70 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificarile si completarile ulterioare, se introduce un nou articol, articolul 70^1, cu urmatorul cuprins:
“Art. 70^1. – Prevederile referitoare la retinerea impozitului pe venitul din pensii nu se aplica venitului din pensii realizat de persoanele cu handicap grav sau accentuat.”
Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constitutia Romaniei, republicata.
PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR ROBERTA ALMA ANASTASE
PREŞEDINTELE SENATULUI MIRCEA-DAN GEOANA
Bucureşti, 2 martie 2010.
Nr. 22.
Asadar prevederile abrogate din Legea 360/2009 isi gasesc aplicabilitatea in 2010 in legea sus mentionata, sincer din punctul meu de vedere acest lucru trebuia sa se produca odata cu legea 448 adica acum cativa ani buni
joi, 4 martie 2010
Infractiuni contra vietii
Sunt cuprinse in aceasta categorie infractiunile contra vietii, deci acele infractiuni care au ca obiect viata persoanei.Ele constau in genere in actiuni sau inactiuni indreptate impotriva persoanei si care au ca rezultat moartea acesteia, deci sunt, obiectiv, actiuni sau inactiuni de ucidere a unei persoane, de unde si denumirea pe care o au, aceea de omucideri.Cadrul dispozitiilor incriminatoare din aceasta sectiune este format din 6 incriminari: omorul,omorul calificat, omorul deosebit de grav, pruncuciderea, uciderea din cupla si determinarea sau inlesnirea sinuciderii.Caracteristica principala a acestor incriminari este ca ele au ca obiect juridic comun viata fiintei umane, ca valoare supremasi relatiile sociale a caror desfasurare normala nu poate fii conceputa fara apararea dreptului fundamental al omului la viata.Acest drept are caracter absolut, el apartine fiecarei persoane si este opozabil tuturor, in sensul ca toti ceilalti membri ai societatii sunt tinuti sa respecte acest drept, adica sa se abtina de la orice actiune sau inactiune sau sa indeplineasca orice actiune pentru a evita orice atingere adusa acestui drept.Faptul ca infractinile de omucidere au ca obiect viata omului le confera acestora un profil specific in cadrul fenomenului infractional, atrage asupra lor atentia intregului grup social, sensibilizeaza totdeaunaconstiinta colectiva, opinia publica.Ele reprezinta, in variantele lor grave, cel mai inalt grad de pericol social.Dreptul la viata omului se naste din momentul existentei sale ca atare, adica din momentul nasterii sale, cand incepe existenta sa independenta de corpul mamei.Odata aparuta, in acest inteles, viata constitutie obiect de ocrotire pana in momentul incetarii acesteia, adica pana in momentul producerii fenomenului natural al mortii.Cum insa moartea este un proces, se pune problema de a cunoaste care este momentul ultim al vietii omului.Se admite ca procesul mortii incepe in momentul mortii clinice, determinata de incetarea functiilor aparatului respirator si aparatului circulator si se termina in momentul mortii biologice, cand inceteaza activitatea cerebrala.In general, se admite ca important este nu momentul mortii unor celule sau organe ale corpului, ci certitudinea ca procesul mortii este ireversibil.Prin continutul lor obiectiv, infractiunile de omucidere reprezinta actiuni sau inactiuni care, cu exceptia determinarii sau inlesnirii sinuciderii, au ca urmare imediata moartea unei ersoane.Sub aspect subiectiv, toate incriminarile, cu exceptia uciderii din culpa, se refera la omuciderii intentionate, ca cele mai periculoase infractiuni contra vietii.Includerea printre aceste incriminari a uciderii din culpa se explica tocmai prin gravitatea deosebita a faptei.Dar in pofida gravitatii faptelor de omucidere, legiuitorul a prevazut pedepsirea tentativei numai la cele trei variante ale omorului , avand in vedere ca, in celelalte cazuri, tentativa fie ca nu este posibila, fie ca nu rezinta gradul de pericol social necesar pentru aceasta sanctionare.
Comentariu pentru Oana
Buna ziua, in primul rand as dori sa va multumesc pentru rabdarea de a citi articolul, si pentru impresia vizavi de blog.In ceea ce priveste perceptia dvs referitoare la un anumit tip de infractori (criminali,violatori,etc) nu ot decat sa va respec decizia asta neechivaland cu aprobarea asupra viziunii dvs.De cativa ani incerc sa ma formez pe domeniul drepturilor omului, iar daca ar fii sa vin cu o argumentatie in contra-partida cu dvs va invit sa cititi motivatia mea:
- eu nu cred ca o solutie sau cea mai buna solutie ar fii cea pe care ati prezentat-o, in primul rand deoarece valorile umane trebuie respectate de catre societate, indiferent de personalitatea umana individuala.A respecta aceste valori inseamna a ridica la putere absoluta prerogativele fiintei umane, principiul de baza in raportul juridic pe taramul drepturilor omului.Este adevarat ca libertatea in conceptia lui Russeau este definita ca fiind posibilitatea individului de a face orice astfel incat sa nu lezeze dreptul celorlalti, este adevarat ca si victima sau ruda a victimei unei infractiuni care prin agresivitatea sa depaseste limitele fizice si psihice de intelegere umana, nu vor fii capabile sa inteleaga care ar mai fii valori umane ale unui ucigas in serie.Insa daca pana acum se credea ca doar subiectivismul uman psihologic este cel care se face vinovat de comiterea infractiunii, studii recente in domeniul medicinii au evidentiat ca fiecare om este inzestrat cu gena agresivitatii, si doar faptul ca la oamenii "normali" aceasta gena este recesiva (ascunsa), pe cand la criminalii in serie se pare ca este o gena dominanta care duce aproape independent de vointa subiectului la exteriorizarea manifestarii de vointa.Cu alte cuvinte negarea nei fiinte ca fiind umana independent de natura sa constituie o incalcarea a dreptului garantat de domeniul drepturilor omului.
- pe de alta parte, popular vorbind, daca un om in anumite circumstante devine infractor-agresor in subconstientul se roduce un proces cognitiv de preconizarea nu numai a faptei sale cat si cea a raspunderii.In acest sens agresorul va stii aproximativ ce edeapsa il asteapta, ori daca dvs propuneti ca acel agresor sa fie deportat, fara un acoperis si fara posibilitatea de a se intretine ma refer la mancare, ce limite ar mai avea el, va stii foarte clar ca indiferent ce face va muri in chinuri in Siberi de frig si de foame, nu s-ar mai putea clasifica infractiunea sub institutia circumstantelor atenuante si agravante.
In orice caz nu va ganditi ca la penitenciar stai la Hotel Mariott, incercati sa va ganditi ca sunt cazuri cand intri in puscarie viu dar nu se stie daca mai iesi la fel.
- eu nu cred ca o solutie sau cea mai buna solutie ar fii cea pe care ati prezentat-o, in primul rand deoarece valorile umane trebuie respectate de catre societate, indiferent de personalitatea umana individuala.A respecta aceste valori inseamna a ridica la putere absoluta prerogativele fiintei umane, principiul de baza in raportul juridic pe taramul drepturilor omului.Este adevarat ca libertatea in conceptia lui Russeau este definita ca fiind posibilitatea individului de a face orice astfel incat sa nu lezeze dreptul celorlalti, este adevarat ca si victima sau ruda a victimei unei infractiuni care prin agresivitatea sa depaseste limitele fizice si psihice de intelegere umana, nu vor fii capabile sa inteleaga care ar mai fii valori umane ale unui ucigas in serie.Insa daca pana acum se credea ca doar subiectivismul uman psihologic este cel care se face vinovat de comiterea infractiunii, studii recente in domeniul medicinii au evidentiat ca fiecare om este inzestrat cu gena agresivitatii, si doar faptul ca la oamenii "normali" aceasta gena este recesiva (ascunsa), pe cand la criminalii in serie se pare ca este o gena dominanta care duce aproape independent de vointa subiectului la exteriorizarea manifestarii de vointa.Cu alte cuvinte negarea nei fiinte ca fiind umana independent de natura sa constituie o incalcarea a dreptului garantat de domeniul drepturilor omului.
- pe de alta parte, popular vorbind, daca un om in anumite circumstante devine infractor-agresor in subconstientul se roduce un proces cognitiv de preconizarea nu numai a faptei sale cat si cea a raspunderii.In acest sens agresorul va stii aproximativ ce edeapsa il asteapta, ori daca dvs propuneti ca acel agresor sa fie deportat, fara un acoperis si fara posibilitatea de a se intretine ma refer la mancare, ce limite ar mai avea el, va stii foarte clar ca indiferent ce face va muri in chinuri in Siberi de frig si de foame, nu s-ar mai putea clasifica infractiunea sub institutia circumstantelor atenuante si agravante.
In orice caz nu va ganditi ca la penitenciar stai la Hotel Mariott, incercati sa va ganditi ca sunt cazuri cand intri in puscarie viu dar nu se stie daca mai iesi la fel.
sâmbătă, 20 februarie 2010
Prezumtia de nevinovatie
Prezumtia de nevinovatie si-a castigat autonomia, ca regula de drept, abia in secolul XVIII-lea, pentru prima oara ea fiind proclamata in legislatia Statelor Unite ale Americii si apoi in Declaratia drepturilor omului si cetateanului din 1879.Mai tarziu, simtindu-se nevoia consacrarii acestei prezumtii prin documente cu caracter international, ea a fost inscrisa in art.11 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 10 decembrie 1948, facandu-se, in acelasi timp, propunerea ca legislatiile nationale ale statelor sa insereze in dispozitiile lor norme privind prezumtia de nevinovatie.
Inscrierea acestei prezumtii in legislatiile marii majoritati a statelor lumii constitutie o victorie impotriva conceptiilor potrivit carora ar exista criminali innascuti, care au o predispozitie patologica spre savarsirea de infractiuni si pentru care nu ar putea opera prezumtia de nevinovatie.Conceptiile scolilor antropologica si pozitivista care explicau existenta unor criminali innascuti, de obicei si dezechilibrati mintal- au dominat o intinsa perioada curentele criminologice, ele insa fiind invinse o data cu aparitia scolilor criminologice care explica geneza criminalitatii prin conjugarea mai multor factori de natura socio-economica, biologica.
Prezumtia de nevinovatie este inscrisa ca principiu fundamental in legislatiile unor state, iar in legislatia noastra este inscrisa in cadrul titlului III din Codul de procedura penala (probele si mijloacele de proba), in art.66.
Dat fiind faptul ca, prin functionalitatea si prin semnificatia ei, prezumtia de nevinovatieiradiaza in intreaga desfasurare a procesului penal, importanta ei depasind domeniul probelor, se impunea reevaluarea si consacrarea ei ca regula de baza in intregul proces penal.Acest lucru s-a realizat prin actuala Constitutie a Romaniei care, in art.23 pct.8, a consacrat expres faptul ca, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata.
Se observa o aparenta neconcordanta intre dispozitiile constitutionale si cele ale art.6 paragraful 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului "Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fii legal stabilita", in sensul ca prezumtia de nevinovatie pare a subzista pana la doua momente diferite : ramanerea defintiva a hotararii judecatoresti de condamnare. Apreciem ca este doar o formulare in termeni diferiti a aceluiasi moment, stabilirea legala a vinovatiei vizand stabilirea acesteia printr-o hotarare judecatoreasca de condamnare ramasa definitiva.In noua sa postura, prezumtia de nevinovatie se infatiseaza ca o garantie juridico-sociala acordata celui invinuit de savarsirea unei infractiuni.
In virtutea acestei prezumtii, acela impotriva caruia a fost declansat un proces penal este prezumat nevinovat pana la dovedirea vinovatiei intr-un proces public, cu asigurarea dreptului la aparare.In dreptul nostru, invinuitul sau inculpatul nu trebuie sa isi dovedeasca nevinovatia, organele judiciare revenindu-le obligatia administrarii probelor in procesul penal (ejus incubit probatio qui dicit, non qui negat ).Fiind o prezumtie relativa, prezumtia de nevinovatie poate fii rasturnata prin dovedirea vinovatiei in cursul activitatii de probatiune; in lumina art.66 alin 2, daca exista probe de vinovatie, invinuitul sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie.Rasturnarea prezumtiei de nevinovatie poate fii facuta numai prin probe certe de vinovatie.Cand, ca urmare a administrarii tuturor probelor necesare solutionarii cauzei, se ajunge la indoiala asupra vinovatiei si aceasta indoiala nu este inlaturata dupa administrarea de noi probe, prezumtia de nevinovatie nu este rasturnata, orice indoiala fiind in favoarea invinuitului sau inculpatului (in dubio pro reo).In acest sens, practica judiciara s-a arata, pe buna dreptate, ca in caz de condamnare, instanta trebuie sa dovedeasca, fara echivoc, vinovatia inculpatului , deoarece dubiile existente se interpreteaza in favoarea acestuia.
In mod logic, inscrierea prezumtiei de nevinovatie,ca regula de baza a procesului penal,implica perfectionarea tuturor institutiilor procesuale in care este evocata necesitatea existentei probelor de vinovatie si, daca va fi nevoie, vor fii introduse noi institutii care sa contribuie la amplificarea rezonantelor acestui principiu fundamental in desfasurarea procesului penal.Chiar daca acest principiu fundamental nu a fost consacrat, inca, inmod expres, in Codul de procedura penala, instantele judecatoresti din Romania au avut in vedere consacrarea expresa a prezumtiei de nevinovatie in Constitutie si reglementarea implicita a acestui principiu in dispozitiile art.66 din Codul de procedura penala.Astfel, motivarilehotararilor judecatoresti pronuntate dupa intrarea in vigoare a Constitutiei invoca deseori principiul fundamental al prezumtiei de nevinovatie:
- Prin sentinta penala nr.2719 din 20 decembrie 1995 , Judecatoria Constanta a pronuntat achitarea inculpatului in temeiul art.10 lit.c raporta la art.11 pct.2 lit a din codul de procedura penala, pentru infractiunea de furt calificat, intrucat din dosar nu rezulta ca inculpatul ar fii autorul faptei.Tribunalul Constanta a confirmat soluti primei instante, respingand ca nefondat apelul procurorului.Prin decizia penala nr.199 din 18 septembrie 1996, Curtea de Apel Constanta a respins recursul declarat de procuror ca nefondat, c motivarea ca "singura proba in sensul vinovatiei inculpatului sunt declaratiile acestuia care, dua ce a negat, in cele din urma a recunoscut savarsirea faptei"[]"Intrucat in speta nu exista probe care sa evidentieze imprejurarile comiterii furtului sau vinovatia inculpatului, acesta beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, luand in considerare dispozitiile art.66 C.pr.pen, potrivit carora invinuitului sau inculpatul nu este obligat sa probeze nevinovatia sa".
Inscrierea acestei prezumtii in legislatiile marii majoritati a statelor lumii constitutie o victorie impotriva conceptiilor potrivit carora ar exista criminali innascuti, care au o predispozitie patologica spre savarsirea de infractiuni si pentru care nu ar putea opera prezumtia de nevinovatie.Conceptiile scolilor antropologica si pozitivista care explicau existenta unor criminali innascuti, de obicei si dezechilibrati mintal- au dominat o intinsa perioada curentele criminologice, ele insa fiind invinse o data cu aparitia scolilor criminologice care explica geneza criminalitatii prin conjugarea mai multor factori de natura socio-economica, biologica.
Prezumtia de nevinovatie este inscrisa ca principiu fundamental in legislatiile unor state, iar in legislatia noastra este inscrisa in cadrul titlului III din Codul de procedura penala (probele si mijloacele de proba), in art.66.
Dat fiind faptul ca, prin functionalitatea si prin semnificatia ei, prezumtia de nevinovatieiradiaza in intreaga desfasurare a procesului penal, importanta ei depasind domeniul probelor, se impunea reevaluarea si consacrarea ei ca regula de baza in intregul proces penal.Acest lucru s-a realizat prin actuala Constitutie a Romaniei care, in art.23 pct.8, a consacrat expres faptul ca, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata.
Se observa o aparenta neconcordanta intre dispozitiile constitutionale si cele ale art.6 paragraful 2 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului "Orice persoana acuzata de o infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fii legal stabilita", in sensul ca prezumtia de nevinovatie pare a subzista pana la doua momente diferite : ramanerea defintiva a hotararii judecatoresti de condamnare. Apreciem ca este doar o formulare in termeni diferiti a aceluiasi moment, stabilirea legala a vinovatiei vizand stabilirea acesteia printr-o hotarare judecatoreasca de condamnare ramasa definitiva.In noua sa postura, prezumtia de nevinovatie se infatiseaza ca o garantie juridico-sociala acordata celui invinuit de savarsirea unei infractiuni.
In virtutea acestei prezumtii, acela impotriva caruia a fost declansat un proces penal este prezumat nevinovat pana la dovedirea vinovatiei intr-un proces public, cu asigurarea dreptului la aparare.In dreptul nostru, invinuitul sau inculpatul nu trebuie sa isi dovedeasca nevinovatia, organele judiciare revenindu-le obligatia administrarii probelor in procesul penal (ejus incubit probatio qui dicit, non qui negat ).Fiind o prezumtie relativa, prezumtia de nevinovatie poate fii rasturnata prin dovedirea vinovatiei in cursul activitatii de probatiune; in lumina art.66 alin 2, daca exista probe de vinovatie, invinuitul sau inculpatul are dreptul sa probeze lipsa lor de temeinicie.Rasturnarea prezumtiei de nevinovatie poate fii facuta numai prin probe certe de vinovatie.Cand, ca urmare a administrarii tuturor probelor necesare solutionarii cauzei, se ajunge la indoiala asupra vinovatiei si aceasta indoiala nu este inlaturata dupa administrarea de noi probe, prezumtia de nevinovatie nu este rasturnata, orice indoiala fiind in favoarea invinuitului sau inculpatului (in dubio pro reo).In acest sens, practica judiciara s-a arata, pe buna dreptate, ca in caz de condamnare, instanta trebuie sa dovedeasca, fara echivoc, vinovatia inculpatului , deoarece dubiile existente se interpreteaza in favoarea acestuia.
In mod logic, inscrierea prezumtiei de nevinovatie,ca regula de baza a procesului penal,implica perfectionarea tuturor institutiilor procesuale in care este evocata necesitatea existentei probelor de vinovatie si, daca va fi nevoie, vor fii introduse noi institutii care sa contribuie la amplificarea rezonantelor acestui principiu fundamental in desfasurarea procesului penal.Chiar daca acest principiu fundamental nu a fost consacrat, inca, inmod expres, in Codul de procedura penala, instantele judecatoresti din Romania au avut in vedere consacrarea expresa a prezumtiei de nevinovatie in Constitutie si reglementarea implicita a acestui principiu in dispozitiile art.66 din Codul de procedura penala.Astfel, motivarilehotararilor judecatoresti pronuntate dupa intrarea in vigoare a Constitutiei invoca deseori principiul fundamental al prezumtiei de nevinovatie:
- Prin sentinta penala nr.2719 din 20 decembrie 1995 , Judecatoria Constanta a pronuntat achitarea inculpatului in temeiul art.10 lit.c raporta la art.11 pct.2 lit a din codul de procedura penala, pentru infractiunea de furt calificat, intrucat din dosar nu rezulta ca inculpatul ar fii autorul faptei.Tribunalul Constanta a confirmat soluti primei instante, respingand ca nefondat apelul procurorului.Prin decizia penala nr.199 din 18 septembrie 1996, Curtea de Apel Constanta a respins recursul declarat de procuror ca nefondat, c motivarea ca "singura proba in sensul vinovatiei inculpatului sunt declaratiile acestuia care, dua ce a negat, in cele din urma a recunoscut savarsirea faptei"[]"Intrucat in speta nu exista probe care sa evidentieze imprejurarile comiterii furtului sau vinovatia inculpatului, acesta beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, luand in considerare dispozitiile art.66 C.pr.pen, potrivit carora invinuitului sau inculpatul nu este obligat sa probeze nevinovatia sa".
miercuri, 17 februarie 2010
Comentariu pentru Anonim
Buna seara,stimate domn.Am incercat sa verific cele mentionate de dumneavoastra in cuprinsul solicitarilor adresate.In urma verificarilor va pot preciza urmatoarele:
ceea ce ati sesizat cu privire la veniturile realizate de persoanele cu handicap stipulate de Codul Fiscal au o aplicabilitate daca ulterior legii nu se completeaza cu modificari sau amendamente contrare.Astfel spus, acele prevederi mentionate de dumneavoastra sunt valabile si produc efecte juridice doar in premisa in care legiuitorul nu a dispus altfel ulterior.Ideea este ca in momentul la care Legea 360/2009 a fost supusa Parlamentului spre aprobare desi a primit avizul favorabil al comisiilor de specialitate, totusi o comisie a amendat legea in sensul in care a cerut ca nu legea 448 sa fie amendata ci legea Codului Fiscal.Amendamentul impreuna cu propunerea au fost respinse si Legea 360 a fost aprobata.Mai mult printr-un raspuns emis de A.N.P.H. se precizeaza ca legea 360 a produs efecte doar in luna decembrie 2009.
In momentul de fata problema se infatiseaza astfel:
constitutionalitatea O.U.G. 109/2009 privind dispozitiile referitoare la impozitarea veniturilor persoanelor cu handicap.In opinia personala imi este foarte limpede ca sub nici o forma nu cred ca la ora actuala statul nu impoziteaza persoanele cu handicap, sunt o fire foarte pragmatica care gandeste la rece si nu se imbata cu aa rece.Sa sper ca in marea lui bunatate Guvernul va abroga din O.U.G.109/2009 articolul supus dezbaterii , nu cred acest lucru.Singurul lucru asupra caruia trebuie sa ma edific reprezinta verificarea constitutionalitatii O.U.G.109/2009.
O seara placuta
ceea ce ati sesizat cu privire la veniturile realizate de persoanele cu handicap stipulate de Codul Fiscal au o aplicabilitate daca ulterior legii nu se completeaza cu modificari sau amendamente contrare.Astfel spus, acele prevederi mentionate de dumneavoastra sunt valabile si produc efecte juridice doar in premisa in care legiuitorul nu a dispus altfel ulterior.Ideea este ca in momentul la care Legea 360/2009 a fost supusa Parlamentului spre aprobare desi a primit avizul favorabil al comisiilor de specialitate, totusi o comisie a amendat legea in sensul in care a cerut ca nu legea 448 sa fie amendata ci legea Codului Fiscal.Amendamentul impreuna cu propunerea au fost respinse si Legea 360 a fost aprobata.Mai mult printr-un raspuns emis de A.N.P.H. se precizeaza ca legea 360 a produs efecte doar in luna decembrie 2009.
In momentul de fata problema se infatiseaza astfel:
constitutionalitatea O.U.G. 109/2009 privind dispozitiile referitoare la impozitarea veniturilor persoanelor cu handicap.In opinia personala imi este foarte limpede ca sub nici o forma nu cred ca la ora actuala statul nu impoziteaza persoanele cu handicap, sunt o fire foarte pragmatica care gandeste la rece si nu se imbata cu aa rece.Sa sper ca in marea lui bunatate Guvernul va abroga din O.U.G.109/2009 articolul supus dezbaterii , nu cred acest lucru.Singurul lucru asupra caruia trebuie sa ma edific reprezinta verificarea constitutionalitatii O.U.G.109/2009.
O seara placuta
sâmbătă, 13 februarie 2010
Cu privire la comentariile postate de Anonim
Buna ziua, ma bucura interesul pe care l-ati acordat acestui articol.Ideea este ca momentan am probleme grave de sanatate in familie cu mama, motiv pentru care nu am mai postat de ceva vreme articole.Am sa verific cele sesizate de dvs, si sper ca in cursul saptamanii sa va pot raspunde solicitarilor dvs.Doresc sa va precizez ca articolul pe care l-am postat a fost indelung investigat, in sensul ca nu am preluat doar o informatie, a fost verificata, si daca a-ti fi citit nu doar printre randuri a-ti fi sesizat ca a avut un istoric substantial.Pe langa argumentele juridice depuse de mine in articol am pastrat fara sa dau publice anumite informatii in sensul unor raspunsuri oficiale ale A.N.P.H.
Am sa va rog sa mai aveti putina rabdare, cred ca in 2-3 zile am sa va pot lamurii suficient de indestulator.
Am sa va rog sa mai aveti putina rabdare, cred ca in 2-3 zile am sa va pot lamurii suficient de indestulator.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
